Passione
3 U Lamentu di Maria

O sianu li me ochji a manu di Diu maiò
vinuta à a fronte toia da ambata di vita.
Lu me dilettu dolce, la me carne ferita
sia di ricordu sempre - u locu induve mi stò,
dund'hè corsu u to sangue in la sera tradita
a pede di a tò croce l'umanità in crucco.

Lu tò arsente sguardu chì di u sole fù branu
eiu l'aspittaraghju per u sò vultà gluriosu
incù 'ssu passu lebbiu issu visu mai rosu
aspittaraghju à tè - lu tò dettu tercanu
suldatu di l'alte paci, figliolu cimintosu
l'anghjuli appressu à tè in longu stolu vanu.

Cusi negri i niuli cullandi à l'Oriente,
e scuru u punente chì impanna stu mondu
ne si nanta à una croce è tuttu ti stà di tondu
più n'un hè lu tò sguardu - bramosu è spampillente
in la sò strana mossa leva una baraonda
mentre stai cusì chetu vincitore dulente.

Cume u celu s'hè greve è cume a notte hè fosca
mantu negru chì balla ind'è l'anima meia
ti guardu caru Ghjesù è a to sorte attosca
tutta l'aria chì ingira - issa vechja terra ebreia
è si ne và luntanu à chjamà in a tò bocca
chì hè ventu d'amore in la tenebra reia.
Di sopra à a tò fronte corsa hè una culomba
è una nebbia grisgia calata hè addossu à mè.

T'hà fattu lu Rumanu di sta croce una tomba,
tù chì lampavi in terra u pesu di l'ohimè
di a tò carne viva ùn ferma più che ombra
una cota chì lagna - cerca sempre u perchè.

O caru lu me figliolu, Diu di pelle umana
omu chì si ne more in l'attese cuncolte
vinutu à sole altu per riscattà a notte
più n'ùn batte stu core di cotru hè la to manu
un pocu di u tò sangue nantu un farru rumanu
hè diggià una fiumara - chì trabocca a morte.

Oramai mi ramentu sta notte di Betleemme
mi ramentu u tò visu a tò parolla nesca
le stantare di toiu chì funu tante gemme
poi ste tenebre oghje in fronte à Gerusalemme
o tù chì sarè dumane quell'acqua chì rinfresca
un core in lu nivone - chì brusgia quant'e l'esca.

3 Die wehklage Mariens

Von den insgesamt sieben Strophen im Booklet werden diese beiden gesungen
...

Wie drückend ist der Himmel, immer trüber die Nacht
Ein Schleier, tiefschwarz, schwebt in meine Seele
Ich betrachte dich, mein Jesus, und dein Schicksal erstickt
Die gesamte Luft der einst jüdischen Erde
Und in deinen Worten, die sich weit verbreiten
Ein Wind von Liebe im Reich der Schatten

...


Oh geliebter Sohn, Gott aus Fleisch und Blut
Als Mensch gestorben, doch das Warten beginnt
Im hellen Tageslicht gekommen, die Nacht zu vertreiben
Dein Herz schlägt nicht mehr, deine Hand ist eiskalt
Ein paar Tropfen deines Blutes auf der römischen Lanze
Strömen über wie ein Fluss, der den Tod mit sich reißt

...





















Überzetsung GMK
zurück...